Eram micorata si zburam din floare in floare culegand nectar si polen. insa prea absorbita de munca mea nu imi dau seama decat cand se lasa intunericul ca am ajuns prea departe. Potiunea care o busem sa ma micsorez nu mai ra cu efect care sa reaca automat c trebuia sa beau antidot. La dimensiunea mea mica casa mea era mult prea departe si asa ca decid sa innoptez in prima casa pe care o intalnesc in cale. Am noroc si dau de o ca parasita care se spune ca e bantuita. Ma strecor inauntru pe sub usa, si merg pasind pe podea. Inauntru nu era absolut nimic decat podeaua si peretii. Cei care plecasera ultimii in casa nu mai lasase nimic in urma lor. To mergand asa din camera in camera si cercetand, gasesc o cutie goala de chibrit aruncata pe jos si un snacks in forma de pernuta care insa era vechi. Asa ca imi pregatesc patul dar nu prea avam somn. Ma decid sa mai cercetez un pic casa. Urc la etaj in zbor. Dar pe cand zburam urcand scarile, dau de o panza de paianjen si pic in ea. Fiind asa mica, probabi paianjenul ma putea considera cina lui.
Il vad venind spre mine.
-Ajutor, e cineva pe aici, ma poate auzi ineva? Strigam eu. Desi la dimensiunle mele mici, vocea mea se pierdea in aer nedepasind camera. Eram convinsa ca asta imi va fi sfarsitul.