Antrenamentul de sâmbătă

Rezumarea primului mesaj :

Era o dupamiază de vară, pe la începutul lui iunie. La amiază fusese atât de cald încât în congelatorul meu erau continuu patru grade cu plus oricât încercam eu să restabilesc temperatura negativă.
Mă chinuisem toată ziua cu asta şi acum, că se mai răcorise, decisesem să ies pentru un antrenament în aer liber.
Iată-mă, deci, la umbra unor mesteceni, lăsându-mi papucii în scorbura unuia pentru a începe cu câteva mişcări lente.
Teoretic, desculţă puteam sesiza vibraţii, indicând astfel că un grup de insecte se apropie de mine şi că una din ele e o buburuză.
Practic... Asta necesita un nivel absolut de concentrare care mi se părea de neatins.
Aproape îmi terminasem încălzirea. Stând în mâini, îmi coboram picioarele pe lângă corp, în laterale, încercând să ajung cu vârfurile jos, când am simţit pe cineva venind, am grăbit prosteşte mişcarea şi am înţepenit aşa. M-am forţat puţin şi mi-am auzit oasele pocnind cu o sonoritate aproape dureroasă, ajungând cu ele jos, pentru ca mai apoi să le ridic din nou şi să mă împing în mâini pentru a ajunge cu picioarele pe pământ în cea mai normală poziţie posibilă. Toate astea înainte ca persoana care venea spre mine să ajungă în raza mea vizuală.

-Greşit, Sanara. S-a inventat. Dar necesită 40 de ani de distilare atentă şi continuă şi are acelaşi efect ca praful ăsta. Nu se merită.
Am râs.
-Un duel amical cu mine, fluturaş?

-Sigur, mi-ar face placere. Si vrei sa ne luptam in sabii, sulite ori alte arme sau in magie? cu elementele?

-Magie? Elemente? Ai febră? Sunt un Ninja! Ce faceu nu e magie, e concentrare şi energie. . Foloseşte TOT ce ai la mână. Un sistem de siguranţă e bun numai atunci când are toate secretele făcute publice şi încă nu poate fi spart.
Am scos o sabie din lemn. M-am aşezat rapid, linia umerilor fiind paralelă cu linia şoldurilor. M-am rotit brusc, lăsându-mi toată greutatea în piciorul drept şi am aplicat o lovitură circulară care, în cazul existenţei unei oarecare lame la sabie, ar fi scăpat-o pe Sanara de un picior cu uşurinţă.
Şi ea...
OOC: Nu descriu că te-am lovit. Poţi spune că ai făcut orice. Dar nu zi că m-ai lovit tu pe mine decât dacă atacul era fixat din start ca fiind inevitabil (ştiu că personajul e vechi şi atunci probabil că ai idei clare)

Transformasem prin magie un bat gasit pe jos in sabie de lemn si incercasem sa barez lovitura prietenei mele.
Eu iau in palma stanga de pe aripile mele din zona neagra un praf negru magic si il suflu peste armele noastre de lemn.
-Acum e clar cine va castiga si cine va pierde. Putem fi ranite fictiv sau ucise fictiv. Orice lovitura va lasa pe corpurile noastre o rana fictiva ca o urma neagra. Sau daca una din noi ar fi ucisa in lupta, aceea care ar muri in lupta ar lesina pentru 5 minute. Si ca sa fie mai interesant, praful poate crea iluzia despicarii trupului. Iluzia dureaza 5 minute. Apoi incerc sa ma apropii de prietena mea si cum intind sabia spre ea ea mi-o bareaza. cu sabia ei. Incepem un crucis de sabii.

-Ce prostie, Sanara!
M-am aruncar pe spate, mi-am înfipt sabia în pământ, m-am ridicat în mâini pe ea şi am aterizat la o distanţă de două braţe de zână, ferindu-mă astfel de ultima ei lovitură.
Mi-am smuls arma din pământ şi m-am aruncat într-o serie de lovituri cursive şi rapide.

Incercam sa barez loviturile rapide si sa incerc sa o ating cu varful sabiei sau muchia sabiei pe corp. Tot barand loviturile rapide, la un moment dat lovesc sabia ei asa puternic incat aceasta ii zboara din maini.
Oare ea fiind o ninja va face un salt special peste mine, prin care sa isi prinda sabia in mana din zbor si sa aterizeze la spatele meu si sa actoneze foarte rapid luandu-ma prin surprindere? Ma gandeam eu.

Am clipit surprinsă.
-Drăguţ. Dă-o naibii de sabie atunci.
Am zâmbit.
"Poate e prea mult să folosesc tehnici Ninjutsu? De obicei nu e bine să-mi iau inamicii uşor, dar Sanara e doar un fluture cu care mă împac. Totuşi..."
Am făcut un semn - cu palmele faţă, la o distanţă de nici un milimetru una de alta, cu vârfurile spre piept şi cu tendoanele întinse la maxim - şi am şoptit ceva.
-Ōkina kame ga bakuhatsu...
În momentul ăla, pământul din jurul Sanarei a sărit în aer, prinzând-o într-o fracţiune de secundă într-o cuşcă de argilă, marmură, granit şi orice altceva se găseşte între picioarele noastre şi plăcile tecotnice.
I-am aruncat zânei un al doilea zâmbet, afişând o inocenţă sinceră, şi totuşi izbitor de ireală.
Mi-am luat sabia şi am privit amuzată gaura uriaşă în care se afla cuşca aceea.
-Un puzzle interesant. Dacă nu aş avea altă treabă...


OOC: Scuzaţi lipsa. Chestiuţe neprevăute.

Nu ma deranja faptul ca ea credea despre mine ca sunt doar un fluture fiindca jumatate era adevar. ram pe jumatate fluture. Zanele au evoluat din fluturi dintr-un accident al naturii. Un tantar care injectase intr-o femela fluture uriasa, ADN uman.

-Dragut. M-ai prins. Pai eu te declar castigatoare. Eu as putea folosi magia sa ies de aici, dar asta e contrar regulilor? Nu-i asa? Deci ce voi face acum e in afara luptei, am dreptate? Spun eu dupa care ma micsorez la dimensiunea unui fluture incercand sa ies din cusca.

OOC: Hatsu îi spune constant Sanarei "Fluture" dar nu e un gest de desconsideraţie. Adică Sanara nu e DOAR un fluture pentru personajul meu. Atâta că e cea mai laîndemână vietate cu care Hatsu poate realiza o comparaţie.
BIC:

-Frumos. Şi nu e contrar niciunei reguli. I demanded to know your best.
I-am aruncat un zâmbet.
-Am cerut să văd tot ce ai. Desigur, nu poţi fi atât de imprudentă încât să arăţi chiar tot.
Am oftat, căpătând un aer inocent, de femeie senilă cu sfiiciuni de fetiţă, care nu pricepe nimic, sau în orice caz, nu sesiează adevărata importanţă a lucrurilor.
-Mizam pe existenţa unui metal nedescoperit cu proprietăţi de magnetism magic pe undeva prin gratiile cuştii. Ei, cum pot să-mi meargă toate? Kuuki: San Ryu no Shiirudo o Suru.
Subit, o sferă translucidă se formă în jurul nostru.
"Nu va putea ieşi de aici."
-Vizibilitate redusă, spaţiu de retragere minim. Hmh... S-ar putea să fie un dezavataj şi pentru mine... Totuşi... Ni Tora no Shiiru!
M-am aşeat în poziţia Seiza - cu picioarele sub mine, cu şezutul pe tălpi - şi mi-am lăsat mâinile să atârne libere pe lângă corp, atingând pământul cu vârfurile degetelor. De nicăieri au apărut doi tigri uriaşi, care au început să lupre cu Sanara.
-Ţi-i prezint pe Naka şi Tsume, am zâmbit. Vocea mea suna ştearsă şi prăfuită, ca din fundul unui butoi, pentru că, practic, forţa mea vitală se dusese în tigri. Nu e periculos. Doar sună aşa.

OOC: Am inteles acum. Mersi.

BIC:

Ma lupt cu tigri insa de obicei nu imi placea sa lupt cu animalele insa acestea stiam ca erau doar energie pura si nu animale adevarate asa ca ma lupt cu ele pana ce inving cei 2 tigri, acestia disparand. Si inep sa ma gandesc pe unde pot iesi dar nu gaseam nii o cale de iesire. Nici macar magie nu mai puteam face in interiorul acelei sfere.
-Gata, recunosc. M-ai invins definitiv. Ai reusit sa capturezi o zana si fara sa fii vrajitoare. Banuiesc ca te intrebi de ce noi zanele suntem vanate de vrajitoare. Insa banuiesc ca nu stiai o regula. Daca capturezi o zana, aceasta iti este datoare sa iti indeplineasca 7 dorinte. Deci sunt la dispozitia ta. Nu e nevoie sa te grabesti. Timpul in care iti poti pune cele 7 dorinte e nelimitat. Dar exista o conditie. Dorintele tale trebuie sa respecte 3 conditii: 1. Sa nu incalce regulile generale ale universului, 2. Sa nu produca rau altei persoane si 3. Nu pot spune numerele de la loterie decat daca banii castigati vor fi folositi in scopuri altruiste.

-Şapte dorinţe?
Am pufnit.
-Sigur. Eşti doi Peştişori de Aur şi o treime. Pariez că te prinde un sos cu usturoi.
Am trântit din nou aclaşi zâmbet fals-inocent.
-Ştii, avantajul faptului că formulele Gen/Tai/Nin/Fujinjutsu pe care le folosesc sunt în japoneză e că nu le înţelegi sensul şi că, în consceceţi...consecinţă, nu ştii să scapi de ele. De exemplu, Kuuki înseamnă aer, iar San Ryu no Shiirudo o Suru înseamnă scutul celor trei dragoni. Mişcarea combină Aerul cu energie pură, uşor dezasamblată de o deconcentrare de scurtă durată, de care am avut o droaie, dar le-am mascat bine. Ce ştim noi despre aer? Că are vapori de apă. Şi ce mai ştim? Că se ridică de la căldură. Şi ce mai ştim, clasa a doua? Că vaporii se condensează şi atunci plouă. Ar fi fost suficient niscai căldură, pe care o puteai "inventa" frumuşel cu ceva magie, ca să ne ridicăm, cu tot cu sferă şi cu vapori de apă, şi când ajungem sus, unde e mai friguţ, să ne condensăm şi să ne "plouă" înapoi jos. Atuul tău? Ai aripi. Desigur, nu-ţi cere nimeni să te fi gândit la asta.
Am spulberat sfera:
-Ririisu Bakuhatsu o Suru. Şi apropo, nu am nevoie de dorinţe.

-Incep sa rad. Ei bine sa stii ca nu doar pestisorii de aur si duhurile pot indeplini dorinte. Si zanele pot face asta. Dar daca nu ai nevoie, nu-i nimic. Spun eu zambind. Cat despre formulele tale spuse in japoneza ai dreptate. Nu stiu limba japoneza.

-Fluturaş, faza cu peştişorii era o glumă uşor matematică. Şapte dorinţe împărţite la trei dorinţe de peştişor este egal cu 2,(3), adică doi întregi şi trei pe 9 adică doi întregi şi o treime adică doi peştişori şi o treime. Adică atât. Îîîn fine. Scuze dacă v-aţi plictisit.

Nu m-am plictisit. Chiar mi-a placut. Stiam ca e gluma matematica, imi dadusem seama de asta. Dar ce am spus eu e ca si noi zanele indeplinim dorinte. Ei bine, in taramul de unde vin eu chiar exista pestisori de aur ce pot indeplini dorinte. Mie imi plac glumele tale dar hm la stea gen matematice, nu stiu de ce nu pot rade.

OOC: Încearcă să pui virgulele unde trebuie şi să mai descrii câte ceva Altfel ideile mele se termină în cel mult patru pagini.
* Kame=ţestoasă, Bakuhatsu=a exploda
BIC:
-Mda. Voi, zânele, nu vă bateţi capul cu asta. Trebuie doar să cunoaşteţi vraja şi persoana potrivită şi dacă vreţi voi, radical din 13 nu mai face 3,605 . Nu mă plâng, mie-mi place matematica.
Am privit în jur. Ei da, nici măcar persoana cu cele mai dezastruase dioptrii din lume nu putea să nu vadă craterul făcut de ţestoasa mea explozivă.*
-Presupun că trebuie să repar minunea asta. Kage Bushin no Jutsu!
Mi-am făcut o serie de clone care să demonteze cuşca şi să pună bucăţile la loc.
-Nu-mi convine deloc să le las pe ele să facă asta. Mie-mi place să fac Puzzle-uri, dar piesele sunt prea mari de data asta... A! Mi-am amintit! Am prăjituri acasă! Vă aduc şi vouă.
Am trimis o clonă până acasă. Dublura s-a repezit împleticindu-se printre copaci.
-Ăsteia i-am greşit un tendon, am râs.

-Mda, i mare dreptate in legatura cu magia noastra. Putem schimba matematica daca vrem. Spun eu chicotind. Si de ce sa te chinui cu clonele si munca? Nu vrei sa fac eu un Hocus Pocus si sa bat din palme si adio crater?
Tocmai atunci pe cer se arata un nor negru de ploaie. Ma uit la el incruntata ii arat pumnul si spun:
-Hei valea, du-te si ploua in alta parte. Si rostesc vraja in gand. si apoi fac cu mana un semn de "pleaca, da-te mai incolo" Norul de parca ar fi fost o fiinta vie pleca ascultator in alta parte.
Mie nu prea imi plac Puzzle-urile dar imi place sahul desi sunt cam incepatoare si nu prea stiu sa joc bine. Adica stiu regulile dar niciodata nu am batut pe cineva la sah. Si apropo de asta eu si sora mea pentru distractie mai folosim ori o placuta de sah de marime mare adica in gradina noastra ori daca suntem in alta parte de exemplu o cabana de munte, folosim tabla de sah normala dar eu si sora mea ne micsoram la marimea pieselor si matusile noastre inlocuiesc 2 piese cu noi si joaca. Uneori suntem pioni, alteori suntem ture, alteori, nebuni alteori cai. Cateodata chiar suntem regine sau chiar regi. Insa de fiecare data ambele suntem in echipe diferite. De obicei eu in echipa alba iar sora mea in cea neagra dar uneori ne mai si schimbam.
Matusile mele cand joaca sah fac vraja de animare a obiectelor pe piesele de sah si apoi ne introduc si pe noi doua. E amuzant sa vezi piesele de sah miscandu-se la comanda vocala pe tabla. Si jocul e incitant pentru noi care suntem implicate direct in el.